Relatia dintre adolescenti si parinti in ziua de azi

Relatia dintre adolescenti si parinti in ziua de azi

Autor:Nicolae Ingrid

Ca adolescent este foarte important să te menţii pe o linie dreaptă, adică să ai grijă să menţii controlul comportamentului sub imperiul atâtor tentaţii sau să ştii sa spui NU influenţelor negative ale anturajului, să nu faci greseli ce depasesc anumite limite şi care ţi –ar putea provoca mari probleme.

Părintele are foarte multe griji, responsabilităţi, diverse probleme,şi de aceea, este bine ca într-o familie fiecare membru să facă efortul de a păstra un anumit echilibru, linişte, şi, să arate înţelegere şi respect faţă de ceilalţi membri ai familiei sale, mai ales faţă de părinţi.Părinţii sunt cei care îi conduc pe copii pe drumul vietii, îi îndrumă întotdeuna spre a face cele mai bune alegeri în viaţă pentru ei, nu doar le creionează traseul, le şi sunt alături, la bine şi la greu.Nu este deloc uşor să fii părintele unui adolescent deoarece adolescenţa este, prin definiţie, perioada de viaţă în care învăţăm să devenim autonomi. Adolescentul începe să se detaşeze treptat de mediul familial spre grupul de prieteni, însa în acelaşi timp, el caută acel mediu familial, acele repere, care-i vor permite să devină adult, modelându-şi conduita în functie de modelele parentale; este copil şi adult în acelaşi timp … şi trăieşte aceasta contradicţie, nu e deloc uşor…

Adolescentul învaţă zilnic în anumite feluri de la diferite persoane. El învaţă adesea, fiind atent la ceea ce fac părinţii şi, mai puţin din ceea ce spun aceştia şi tocmai de aceea, este important ca şi părinţii adolescentului să facă ceea ce ei predică.

Realaţionarea părinte – adolescent are loc doar prin stabilirea comunicării dintre aceştia şi prin interacţiunile specifice fiecărei familii.

Cât de apropiat poți să fii ca părinte față de copilul tău adolescent sau tânăr? Cât e prea mult sau cât e insuficient?

Cât poți de mult! Apropiere înseamnă dragoste, înțelegere, încredere reciprocă, dorința de a petrece timp de calitate împreună. Din punctul ăsta de vedere nu există ”prea” apropiat.

Apropiere, însă, nu înseamnă intruziune în viața copilului, încălcarea ”granițelor” și a autonomiei, cocoloșirea lui, răsfățul, permisiunea de a face orice, lipsa oricăror reguli și consecințe pentru comportamente indezirabile etc.